Educația bilingvă – cum este predată la grădiniță?

Cu siguranță știți deja că bilingvismul poate avea un impact extrem de pozitiv asupra viitorului copilului dumneavoastră. De asemenea, poate că știți și că cea mai bună perioadă pentru ca cel mic să învețe o limbă străină este de la o vârstă cât mai fragedă, ca să nu spunem chiar de la naștere sau chiar din pântecele mamei. Cu toate acestea, există mai multe modalități prin care copiii pot deveni bilingvi, la fel cum se poate vorbi despre mai mulți factori care pot influența viteza educației lor lingvistice.

Când un copil ajunge la vârsta preșcolară, cuprinsă între 3 și 5 ani, învățarea impecabilă a unor limbi străine poate fi deosebit de utilă pentru copiii care au fost expuși la două limbi de la naștere, precum și pentru copiii care au fost expuși doar la o singură limbă. Prin înscrierea copilului la o grădiniță cu predare în limbi străine, cum ar fi o grădiniță cu predare în limbă franceză, puteți să vă introduceți copilul în mediul bilingv, puteți să îi susțineți sau să îi completați experiența deja avută în ceea ce privește învățarea unei limbi străine.

Cum se poate învăța o limbă străină în copilărie?

Există diferite modalități prin care copiii pot învăța limbi străine acasă, la școală și în comunitatea lor. De exemplu, ambii părinți vorbesc o singură limbă acasă, în timp ce o altă limbă este vorbită de școala și comunitatea copilului. De exemplu, acești părinți s-au mutat din România în Franța și își doresc ca copilul lor să învețe o limbă diferită de cea vorbită acasă.

Un alt exemplu poate fi atunci când unul dintre părinți vorbește exclusiv o limbă, iar celălalt părinte vorbește limba școlii și a comunității. De exemplu, mama copilului este din România, iar tatăl din Franța, locuiesc în Franța și doresc ca copilul să învețe limba franceză pentru a absorbi mai ușor limbajul comunității.

În general, educația preșcolară a copiilor variază în funcție de locul în care se află, de mediul lingvistic la care sunt expuși și de câte ori sunt expuși la o limbă străină.

Cele două tipuri de bilingvism

În general, bilingvismul în copilărie poate fi grupat în două categorii, și anume simultan și secvențial. Bilingvismul simultan apare atunci când un copil este expus la două limbi în mod egal, de la naștere, în timp ce bilingvismul secvențial apare atunci când un copil este expus la o a două limbă străină, în timpul copilăriei.

Ambele tipuri de bilingvism sunt considerate a fi metode excelente de educație lingvistică bilingvă. Ambele metode se încadrează în categoria bilingvismului timpuriu, ceea ce înseamnă că ambele limbi trebuie dobândite înainte de vârsta de cinci ani, adică în perioada normală de dezvoltare a limbajului.

Copiii care învață secvențial sau își învață a doua limbă după vârsta de trei ani, dar înainte de vârsta de cinci ani, învață de fapt limba a doua, dar totuși nu folosesc prima limbă învățată pentru îndrumare, așa cum obișnuiesc copiii de vârstă mai mare. Acesta poate fi un avantaj, deoarece copiii de vârstă mai fragedă sunt mai puțin susceptibili să se bazeze pe modelele gramaticale ale primei lor limbi pentru sprijin.

De asemenea, acești copiii pot avea nevoie de o perioadă de adaptare la noua limbă, când vor refuza să vorbească limba străină la care sunt expuși. Pot folosi în această perioadă de acomodare doar gesturi cu mâna până când vor începe să își testeze felul în care vorbesc noua limbă. Din momentul în care vor depăși acest prag, au un imens potențial de a deveni la fel de competenți în noua limba ca un vorbitor nativ.

Cum puteți să vă ajutați copilul să învețe o limbă străină?

Copilul dumneavoastră este capabil să devină multilingv la o vârstă fragedă și să vorbească orice limbă străină cu competența unui vorbitor nativ, dar va avea nevoie de un nivel adecvat de expunere înainte de vârsta de cinci ani.

Un copil nu va deveni fluent într-o limbă nouă vizionând o emisiune TV într-o limbă străină o dată pe săptămână. Expunerea sa la noua limbă trebuie să fie consecventă, imersivă și semnificativă.

Copiii nu înțeleg care sunt beneficiile pe termen lung ale educației binlingve, dar au o dorință înnăscută de a comunica și de a fi înțeleși. De aceea, este necesar ca noua limbă să fie mai mult decât o activitate ocazională. Copilul trebuie să fie integrat într-un mediu semnificativ și consistent pentru a acorda atenția deplină la ceea ce aude și ce învață.

Cu un Like vezi tot ce publicăm:

Ai ceva de adăugat?...

*