Părinții buni au copii buni?

Părinții buni au copii buni. Am auzit de nenumărate ori această afirmație, dar adesea ne este greu să explicăm ce presupune de fapt sintagma „părinți buni”? Mulți viitori părinți cred că pot deveni buni prin studierea literaturii de specialitate sau prin stăpânirea metodelor speciale de educație. Fără îndoială, cunoașterea pedagogică și psihologică este necesară, dar doar aceasta nu este suficientă. Este posibil să-i numim buni pe acei părinți care nu se îndoiesc niciodată, sunt întotdeauna încrezători că au dreptate, au întotdeauna o idee exactă despre ce are nevoie copilul și ce poate face el, care susțin că în fiecare moment din timp știu, cum să facă ceea ce trebuie și să prezică cu o acuratețe absolută nu numai comportamentul propriilor copii în diverse situații, ci și viața lor viitoare?

Părinții buni au copii buniEste posibil să-i numim buni pe acei părinți care ajung în neliniști anxioase constante, se pierd de fiecare dată când întâlnesc ceva nou în comportamentul copilului, nu știu dacă este corect să-i pedepsească și, dacă au recurs la pedeapsă pentru o contravenție, ei imediat cred că au luat o decizie greșită? Există posibilitatea să vă uimim, dar aparent, conform opiniei specialiștilor, nici unul și nici celălalt model, nu poate fi clasificat ca părinte bun. Atât încrederea crescută a părinților, cât și anxietatea excesivă nu favorizează succesul în educația copilului.

Există o cale de mijloc?

Părinții alcătuiesc primul mediu social al copilului. Personalitățile părinților joacă un rol vital în viața fiecărei persoane. Nu întâmplător ne adresăm mental părinților noștri, în special mamei noastre, într-un moment dificil al vieții. Dragostea fiecărui copil pentru părinții săi este nemărginită și necondiționată. Dragostea părintească este sursa și garanția bunăstării umane, menținând sănătatea fizică și mentală. De aceea, prima și principala sarcină a părinților este de a convinge copilul său că este iubit și apreciat. Niciodată, în niciun caz, un copil nu ar trebui să aibă îndoieli cu privire la dragostea părintească. Cea mai firească și mai necesară dintre toate responsabilitățile unui părinte este să trateze un copil la orice vârstă cu dragoste și considerație.

Mulți părinți cred că în niciun caz nu trebuie să le arăți copiilor tăi dragoste pentru ei, crezând că atunci când un copil știe bine că este iubit, acest lucru duce la degradarea personalității sale sși apariția egoismului. Această afirmație trebuie respinsă categoric. Toate aceste trăsături de personalitate nefavorabile apar doar atunci când există o lipsă de afecțiune, când se creează un anumit deficit emoțional, când copilul este lipsit de o bază solidă de iubire părintească.

Cum îi arăți micuțului că îl iubești?

Din fericire, limbajul iubirii este atât de divers, încât pentru demonstrarea acestuia este nevoie în esență de doi factori, timp și dorință. Dacă dispunem de aceștia, gesturile, atingerile și cuvintele drăgăstoase, vor apărea de la sine. Trebuie doar să ținem cont de faptul că un copil nu este un matur în miniatură, el descoperă lumea, înainte să crească, prin joacă. Astfel dacă vrei să îi arăți micuțului că îl iubești, joaca este metoda potrivită. Jucăriile din lemn ecologice sunt alegerea părinților cărora le pasă de siguranța, dezvoltarea armonioasă și creativă a copilului.

Comunicăm prin jocuri?

Contactul psihologic constant și profund cu un copil este o cerință universală pentru creștere, care poate fi recomandată în mod egal tuturor părinților, contactul este necesar în creșterea fiecărui copil la orice vârstă. Sentimentul și experiența contactului cu părinții le oferă copiilor posibilitatea de a simți și de a realiza dragostea, afecțiunea și grija părinților. Baza pentru menținerea contactului este un interes sincer pentru tot ceea ce se întâmplă în viața copilului. Piața produselor pentru copii este plină de jucării din plastic în aceste zile, acestea fiind ieftine, colorate și variate, dar jucăriile din lemn sunt de o calitate mai bună și mai sigure pentru sănătatea copiilor. Contactul psihologic nu poate apărea niciodată de la sine, el trebuie să fie construit chiar și cu un copil. Când vorbim despre înțelegere reciprocă, contactul emoțional între copii și părinți, ne referim la un fel de dialog, interacțiunea dintre un copil și un adult, care se produce în mare parte prin intermediul jocurilor.

 

Cu un Like vezi tot ce publicăm:

Ai ceva de adăugat?...

*